Recenzie de carte: Nono, de Renata Carageani
Hello!
Ce mai faceti? Ati mai citit in ultima vreme? Eu am avut ocazia sa ma delectez cu cateva lecturi mai usurele, complet diferite fata de ceea ce am de citit pentru facultate, odata cu inceperea celei de-a doua campanii vALLuntar. In cadrul acestei campanii, pentru fiecare 15 comentarii primite, un copac va fi plantat, asadar, imbinam utilul cu placutul.
Cartea despre care vreau sa va vorbesc astazi este scrisa de Renata Carageani si se numeste Nono.
Descriere oficiala, preluata de pe site-ul all.ro :
"Aventură, umor şi judecăţi de valoare. Cum arată oamenii, văzuţi din perspectiva amuzantă a unor personaje care nu le ajung nici până la genunchi. O societate bizară formată dintr-un ursuleţ de pluş fugit de acasă, maidanezi conduşi de un câine-colonel şi pisici aristocrate ajunse pe drumuri analizează şi trage concluzii inedite despre lumea oamenilor.
Poate că nu sunt prea deştept, dar cât am stat acolo, în magazin, am observat că oamenii sunt de două feluri: mari şi mici. Nu ştiu de unde îşi iau oamenii mari oameni mici, dar au mare grijă de ei, să nu cadă, să nu plângă. Fac aproape orice să nu-i supere. Micii strigă la ei “mama” şi vorbesc o altă limbă decât a noastră, pe care marii o înţeleg. Am discutat odată problema asta cu prietenul meu. El susţinea că oamenii mici sunt cei mai importanţi. Cu cât sunt mai mici, cu atât sunt mai importanţi. Avea o teorie, complicată pentru mine, cum că adevăraţii stăpâni ai lumii sunt cei mici, că li se îndeplinesc toate dorinţele. Aici nu puteam să-l contrazic, văzusem cu ochii mei. Era suficient ca un prichindel să arate cu degetul spre rafturi şi unul dintre ai noştri pleca pentru totdeauna. Şi nu zicea decât “mama!” şi arăta către noi. "
Cine isi mai aminteste de companionul drag din copilarie? Cu siguranta toti am avut cate unul. Nono este un ursulet care a fost uitat de al sau stapan, asa ca decide sa isi ia viata in propriile "maini" si pleaca in lume. Desi este trist ( sau, cum ar spune unii, realist), micutul Nono reuseste sa isi faca prietenii cu care sa isi petreaca timpul, carora sa le spuna povesti si cu care sa-si aline singuratatea. Intr-un mod mai simplu spus, isi gaseste o noua familie. Nu va voi spune prin ce peripetii a trecut, deoarece v-as strica supriza descoperirii lor pe parcurs ce cititi cartea.
Un suflu proaspat, revigorant si unic in literatura romaneasca, cum de mult nu a mai aparut. Pe mine micul Nono m-a cucerit, si de multe ori m-a pus pe ganduri prin mesajul transmis prin cuvintele lui. Micile istorioare, modul in care este structurata cartea si limbajul fac din Nono o lectura usoara si relaxanta, potrivita pentru orice om care vrea sa redescopere copilul din el.
O carte pe care o recomand cu caldura, macar de dragul prietenilor care ne-au tinut companie in zilele ploioase ale copilariei.
*articolul face parte din campania vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA.*
Ce mai faceti? Ati mai citit in ultima vreme? Eu am avut ocazia sa ma delectez cu cateva lecturi mai usurele, complet diferite fata de ceea ce am de citit pentru facultate, odata cu inceperea celei de-a doua campanii vALLuntar. In cadrul acestei campanii, pentru fiecare 15 comentarii primite, un copac va fi plantat, asadar, imbinam utilul cu placutul.
Cartea despre care vreau sa va vorbesc astazi este scrisa de Renata Carageani si se numeste Nono.
Descriere oficiala, preluata de pe site-ul all.ro :
"Aventură, umor şi judecăţi de valoare. Cum arată oamenii, văzuţi din perspectiva amuzantă a unor personaje care nu le ajung nici până la genunchi. O societate bizară formată dintr-un ursuleţ de pluş fugit de acasă, maidanezi conduşi de un câine-colonel şi pisici aristocrate ajunse pe drumuri analizează şi trage concluzii inedite despre lumea oamenilor.
Cine isi mai aminteste de companionul drag din copilarie? Cu siguranta toti am avut cate unul. Nono este un ursulet care a fost uitat de al sau stapan, asa ca decide sa isi ia viata in propriile "maini" si pleaca in lume. Desi este trist ( sau, cum ar spune unii, realist), micutul Nono reuseste sa isi faca prietenii cu care sa isi petreaca timpul, carora sa le spuna povesti si cu care sa-si aline singuratatea. Intr-un mod mai simplu spus, isi gaseste o noua familie. Nu va voi spune prin ce peripetii a trecut, deoarece v-as strica supriza descoperirii lor pe parcurs ce cititi cartea.
Un suflu proaspat, revigorant si unic in literatura romaneasca, cum de mult nu a mai aparut. Pe mine micul Nono m-a cucerit, si de multe ori m-a pus pe ganduri prin mesajul transmis prin cuvintele lui. Micile istorioare, modul in care este structurata cartea si limbajul fac din Nono o lectura usoara si relaxanta, potrivita pentru orice om care vrea sa redescopere copilul din el.
O carte pe care o recomand cu caldura, macar de dragul prietenilor care ne-au tinut companie in zilele ploioase ale copilariei.
*articolul face parte din campania vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA.*