Recenzie de carte: Nono, de Renata Carageani

Hello!

Ce mai faceti? Ati mai citit in ultima vreme? Eu am avut ocazia sa ma delectez cu cateva lecturi mai usurele, complet diferite fata de ceea ce am de citit pentru facultate, odata cu inceperea celei de-a doua campanii vALLuntar. In cadrul acestei campanii, pentru fiecare 15 comentarii primite, un copac va fi plantat, asadar, imbinam utilul cu placutul.

Cartea despre care vreau sa va vorbesc astazi este scrisa de Renata Carageani si se numeste Nono.
Descriere oficiala, preluata de pe site-ul all.ro :
"Aventură, umor şi judecăţi de valoare. Cum arată oamenii, văzuţi din perspectiva amuzantă a unor personaje care nu le ajung nici până la genunchi. O societate bizară formată dintr-un ursuleţ de pluş fugit de acasă, maidanezi conduşi de un câine-colonel şi pisici aristocrate ajunse pe drumuri analizează şi trage concluzii inedite despre lumea oamenilor.


Poate că nu sunt prea deÅŸtept, dar cât am stat acolo, în magazin, am observat că oamenii sunt de două feluri: mari ÅŸi mici. Nu ÅŸtiu de unde îşi iau oamenii mari oameni mici, dar au mare grijă de ei, să nu cadă, să nu plângă. Fac aproape orice să nu-i supere. Micii strigă la ei “mama” ÅŸi vorbesc o altă limbă decât a noastră, pe care marii o înÅ£eleg. Am discutat odată problema asta cu prietenul meu. El susÅ£inea că oamenii mici sunt cei mai importanÅ£i. Cu cât sunt mai mici, cu atât sunt mai importanÅ£i. Avea o teorie, complicată pentru mine, cum că adevăraÅ£ii stăpâni ai lumii sunt cei mici, că li se îndeplinesc toate dorinÅ£ele. Aici nu puteam să-l contrazic, văzusem cu ochii mei. Era suficient ca un prichindel să arate cu degetul spre rafturi ÅŸi unul dintre ai noÅŸtri pleca pentru totdeauna. Åži nu zicea decât “mama!” ÅŸi arăta către noi. "

Cine isi mai aminteste de companionul drag din copilarie? Cu siguranta toti am avut cate unul. Nono este un ursulet care a fost uitat de al sau stapan, asa ca decide sa isi ia viata in propriile "maini" si pleaca in lume. Desi este trist ( sau, cum ar spune unii, realist), micutul Nono reuseste sa isi faca prietenii cu care sa isi petreaca timpul, carora sa le spuna povesti si cu care sa-si aline singuratatea. Intr-un mod mai simplu spus, isi gaseste o noua familie. Nu va voi spune prin ce peripetii a trecut, deoarece v-as strica supriza descoperirii lor  pe parcurs ce cititi cartea.
Un suflu proaspat, revigorant si unic in literatura romaneasca, cum de mult nu a mai aparut. Pe mine micul Nono m-a cucerit, si de multe ori m-a pus pe ganduri prin mesajul transmis prin cuvintele lui. Micile istorioare, modul in care este structurata cartea si limbajul fac din Nono o lectura usoara si relaxanta, potrivita pentru orice om care vrea sa redescopere copilul din el.

O carte pe care o recomand cu caldura, macar de dragul prietenilor care ne-au tinut companie in zilele ploioase ale copilariei.

*articolul face parte din campania vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA.*

Share this:

CONVERSATION

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu